1. Un preot grec, care a ajutat la strămutarea moaştelor Sfântului Ioan de la peştera Sfânta Ana în mănăstire, a tăiat trei fire de păr de la sfântul Ioan, ca să le aibă drept binecuvântare. Sfântul i s-a arătat preotului, spunându-i să pună la loc firele de păr, căci îi trebuiesc. Preotul le-a pus la loc de grabă, cerând iertare sfântului pentru îndrăzneala lui.

2. În anul 1986, de Învierea Domnului, au venit la Sfintele Locuri mulţi pelerini greci. O femeie din insula Creta, i-a dat părintelui Amfilohie, stareţul mănăstirii Sfântului Gheorghe Hozevitul, o linguriţă de aur şi i-a spus:

O femeie care a vizitat Sfintele Locuri şi mănăstirea Hozeva a rămas cu multă evlavie la Sfinţii de aici. Femeia s-a îmbolnăvit greu şi era gata să moară, doctorii nemaiputând face nimic. Stătea nemişcată cu ochii închişi şi nu mai vorbea cu nimeni. Deodată ea s-a deşteptat, a deschis ochii şi a început să vorbească:

Am văzut un preot cu Sfântul Potir în mână şi mi-a zis să-mi fac cruce şi atingându-se cu linguriţa de limba mea, mi-a spus:„Eu sunt Ioan Iacob Hozevitul !” Şi apoi s-a făcut nevăzut. Femeia s-a făcutt sănătoasă şi din multa bucurie a plătit unui bijutier să-i facă o linguriţă de aur întocmai ca şi aceea prin care a fost ea vindecată, şi a trimis-o la mămăstire ca dar de mulţumire Sfântului Ioan.

3. În luna aprilie a anului 1994, a venit la Hozeva un grup de pelerini din Grecia. Printre ei se afla şi o femeie cu fiica sa. Mama avea în jur de 50 de ani, fata vreo 18. Când fata a încercat să se apropie de racla cu sfintele moaşte, monahul Ghermanos a oprit-o pentru că era îmbrăcată necuviincios. Atunci mama i-a luat apărarea fiicei sale, spunând că fiica ei se poate îmbrăca oricum fiind domnişoară. La aceste cuvinte părintele Ghermanos ale-a spus:

Biserica este loc sfânt, loc de rugăciune. Nu este loc de distracţii şi nici de plajă, unde poţi merge oricum, chiar şi dezbrăcat.

Fiica, tulburată, a ieşit afară pe balcon, iar mama s-a apropiat să sărute sfintele moaşte. În acel moment a văzut cum Sfântul Ioan s-a întors cu faţa de la ea, a oftat adânc, iar chipul lui s-a umplut de broboane de apă. Femeiia s-a speriat şi ţipând a ieşit din biserică, luîndu-o la fugă pe scări. Dar în fuga ei a căzut şi şi-a rupt ambele picioare. Toată lumea s-a îngrozit şi părinţii din mînăstire au pus-o pe o targă ducându-o la autocar. Femeia a mărturisit în faţa tuturor că este vinovată fiindcă nu şi-a crescut fiica bine şi a avut gânduri de îndoială cu privire la sfinţenia Cuviosului Ioan, spunându-şi că înaintea ei se află un cadavru nu moaştele unui sfânt. De atunci Sf-ntul Ioan a rămas cu capul întors puţin spre dreapta, parcă mustrându-i pe cei care îndrăznesc să se apropie de el în haine necuviincioase.

4. O credincioasă din Franţa mărturiseşte că în septembrie 1985 a aflat despre Sfântul Ioan Iacob dintr-o carte pe care a primit-o. În aceea perioadă având pe unul dintre copii săi greu bolnav, a început să se roage cu stăruinţă Sfântului Ioan ca să-i vindece copilul. Şi ajutorul Sfântului nu s-a lăsat aşteptat, copilul vindecându-se repede. Din acel moment familia ei a început să-i ceară ajutorul Sfântului Ioan, oride cîte ori aveau o greutate.

5. Un credincios ortodox francez pe nume Lucien Saroste a mărturisit că doar prin mijlocirile Sfântului Ioan Iacob a dobândit vindecare de bolile de care suferea de multă vreme.

6. La mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul se afla un grup de credincioşi din Grecia care după ce s-au închinat , au plecat. La un moment dat ghidul a obserrvat că lipseşte o femeie şi s-a întors la mănăstire. A căutat-o peste tot şi în cele din urmă a găsit-o lângă ralca Sfântului, plângând şi rugându-se în genunchi. A rugat-o să se ridice şi să meargă fiindcă era aşteptată de ceilalţi şi mai averau de vizitat şi alte mănăstiri. Ea s-a ridicat şi scoţând inelul din deget, lănţişorul de aur cu sfânta cruce de la gât, ceasul de pe mână, a spus:

Poate, să plece toţi, pentru că eu nu mai am nevoie de nimic şi nu mai merg nicăieri, căci acum, aici la racla Sfântului Ioan, eu m-am vindecat de o boală grea de care am suferit vreme de 15 ani, de la năşterea băiatului meu Ioannis (Ioan)! Toate darurile făcute de Maria mănăstiri se pot vedea şi astăzi în biserică ca o mărturie a minunii săvârşite de Sfântul Ioan.


7. Mă numesc Dumitru Carmen Mihaela, am 29 de ani, sunt din Bucureşti şi vreau să vă mărturisesc cum şi-a făcut intrarea în viaţa mea Sfântul Ioan Iacob, românul nostru de la Hozeva. În anul 2006, întâmplător m-am înscris la o facultate particulară din Bucureşti. Vreau să vă spun că eu nu am fost o elevă silitoare, mulţumindu-mă cu ce reţineam din ce predau profesorii la ore şi cam atât. „Brânză bună în burduf de câine”, îmi spunea mama mereu.

Timpul trecea şi se apropia cu paşi repezi sesiunea de iarnă. Eu am început să conştientizez importanţa acestor examene; îmi plăteam singură facultatea şi probabil asta a contat foarte mult. Începusem să intru în panică, nu ştiam de unde să încep şi cum să încep să învăţ, deşi aveam toate cărţile cumpărate. Examenele erau tip grilă şi din 2006 se susţineau pe calculator, deci eram prima serie, iar eu nu ştiam acest lucru.

Am început să-mi rezolv grilele din timp, spre mirarea părinţilor mei, cărora nu le venea să creadă că stau cu nasul în cărţi. Cu o zi înainte de primul examen, nu mai puteam de emoţie, am învăţat ca niciodată în viaţa mea. Abia am putut să adorm şi spre dimineaţă s-a întâmplat minunea. Nu ştiu dacă eram trează sau încă mai dormeam, cert este că am auzit foarte clar o voce care mi-a spus aşa: „Dacă vrei să îţi iei toate examenele, roagă-l pe Sfântul Ioan Iacob să-ţi ajute!”. Şi am deschis ochii în auzul acestor cuvinte, am crezut şi cred că a fost Îngerul meu păzitor.

Despre Sfântul Ioan Iacob auzisem când eram copil din două casete audio cu viaţa sfântului. Anii au trecut şi am uitat de sfântul, însă el nu a uitat de mine. I-am spus mamei ce mi s-a întâmplat şi ea a făcut acatistul sfântului în timp ce eu eram la examen - şi ce credeţi? Am luat nota 8.

Din anul II am început să fac acatistul sfântului înainte de fiecare examen, până la terminarea facultăţii, în anul 2010. Cu ajutorul sfântului, am terminat cei 4 ani de studiu cu media generală 9,12 şi licenţa cu nota 10.

Vreau să-i cer iertare sfântului că nu am mărturisit minunea până acum, dar, credeţi-mă, nu mi-am dat seama că-l supăr până nu am început să citesc cartea Sfântul Nectarie - Minuni în România. Să nu creadă cineva că prin forţe proprii am promovat examenele, chiar dacă aveam potenţial. Vă mărturisesc că eu la bacalaureat nu am învăţat nimic şi totuşi am promovat, cu puţin peste 6. Problema mea era răbdarea. Nu aveam răbdare să citesc de mai multe ori o lecţie, ba chiar nu citeam deloc, doar improvizam şi Dumnezeu Şi-a făcut milă cu mine, mi l-a trimis pe dragul meu Sfânt Ioan să mă înveţe să am răbdare.Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu şi Sfântului Ioan Iacob pentru ajutorul primit.Doamne, ajută!

Sursă: Mai multe minuni ale Sfântului Ioan Iacob puteţi citi în cartea: Viaţa şi minunile Sfântului Ioan Iacob pentru copii, ediţie îngrijită şi redactată de Prof.Anamaria Rus şi Prof. Cosmina Tămaş, editura Anestis; ciprianvoicila.blogspot.com/.../o-minune-iacob-hozevitul.